Ne poţi spune câte ceva despre tine (nume, vârsta, ce îți place…)?

Numele meu este Jessy Rizk, am 23 de ani şi sunt din Liban. Am un frate mai mic în vârstă de 21 de ani care a promovat anul acesta facultatea, cu diplomă în Administrarea Afacerilor. Mama mea este casnică, iar tatăl meu este directorul Şcolii Tehnice numite CIT. Am promovat în iunie Universitatea Libaneză Americană cu diplomă în Relaţii Internaţionale. În timpul studiilor, am lucrat la Ministerul de Externe timp de trei luni şi în alte câteva instituţii.

M-aş caracteriza ca fiind o persoană cu simţul umorului, căreia îi place foarte mult să experimenteze mereu lucruri noi. Îmi place să călătoresc şi până acum am vizitat Parisul, Statele Unite, Canada, Ucraina, Rusia, Egiptul, Viena, Praga şi acum România. Îmi place, de asemenea, să fac sport. Am făcut parte dintr-o echipă de înot timp de trei ani, în cadrul căreia am participat la competiţii şi am făcut patru ani de gimnastică. În ultimul timp, trec foarte des pe la sală şi iau niște cursuri de Tai Box. Îmi mai place să învăţ limbi străine şi, momentan, ştiu să vorbesc engleză, franceză şi spaniolă, pe lângă limba mea natală care este araba. Îmi mai place să scriu şi să ascult muzică.

Ceea ce urăsc cel mai mult în viaţă este ipocrizia şi aroganţa.

Cred că ne trăim doar o dată viaţa, aşadar consider că ar trebui să profităm de tot acest timp pentru a ne îndeplini toate visele şi obiectivele. Motto-urile mele sunt “Zâmbeşte mereu” şi “O zi este pierdută dacă pe parcursul acesteia nu ai râs nici măcar o dată”.

S-ar putea să îmi continui studiile pentru a obţine diploma de master într-o ţară străină, dar între timp o să încerc să mă angajez şi să lucrez un an sau doi, pentru a câştiga mai multă experienţă. Este prima dată pentru mine când activez ca voluntar şi, în particular, când fac asta într-o ţară străină.

Cum/De ce ai venit în România? Ne poţi spune câte ceva despre ţara ta natală? Care crezi că sunt diferenţele şi asemănările între România şi Liban?

Păi, după ce am terminat facultatea în această vară, am vrut să fac ceva nou şi diferit, dar în acelaşi timp, ceva care să îmi fie de ajutor în viitoarea mea carieră. Profesorii m-au sfătuit să aplic pentru un program de stagiu în câteva ţări diferite printre care se afla şi România. Mi-am trimis CV-ul la biroul UNFPA în speranţa că voi fi acceptată. Apoi, când mi-au răspuns, au vrut să afle mai multe despre mine, moment în care le-am spus că aş prefera să lucrez mai mult cu oamenii şi să interacţionez cu societatea, decât să fac muncă de birou.

În urma acestei conversaţii mi-au recomandat Fundaţia Tineri pentru Tineri. După ce m-am interesat un pic despre scopurile și activităţile fundaţiei, am decis să mă ofer voluntar.

Libanul este o ţară muntoasă cu o suprafaţă mică, situată în Orientul Mijlociu, ţară ce face conexiunea între statele ei vecine. Libanul se caracterizează prin puterea pe care a avut-o de-a lungul istoriei de a ţine piept invaziilor asirienilor, ayyubizilor, babilonienilor, Imperiului Bizantin, mamelucilor şi otomanilor, dar şi de influenţa resimţită din partea francezilor care au transformat practic ţara în ceea ce este ea astăzi, dar și prin abilitatea de a se restabili şi de a-şi reface infrastructura devenind o țară foarte vizitată. Cu o suprafaţă de 10,452 kmp şi o populaţie de cca. 3,826,000, Liban are capitala la Beirut. Limba oficiala este araba, însă majoritatea cetăţenilor libanezi vorbesc fluent engleză și franceză. Alt aspect important este cel al diversităţii culturale și religioase. Locuitorii sunt împărţiţi în Creștini (catolici, ortodocși şi armeni) şi musulmani (Sunni, Shi’a şi Druz). Libanul este membră a Ligii Arabe, a Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a Conferinţei Islamice. Ziua noastră naţională este pe 22 Noiembrie.

Aşa cum am menționat, Libanul are mai multe atracţii şi un număr mare de situri arheologice precum Ruinele orașului Aanjar (care fac parte din Patrimoniul Mondial), Pădurea de Cedru, Baalbek, Byblos, Tyre şi  Ouadi Qadisha.

Ce au în comun Libanul şi România este că ambele ţări au îndurat războaie și persecuţii şi şi-au câştigat dreptul la libertate. Din păcate, războaiele au dus, de asemenea, la multă corupţie care încă îşi face simţită prezenţa chiar şi în zilele noastre, şi pe care va fi greu să o înlăturăm permanent. Cu toate acestea, diferenţa dintre aceste ţări este că România pare să fie mai liberală şi mai “deschisă la minte” când vine vorba de a se ocupa de problemele societăţii, fie că acestea se referă la tineri sau la oameni în general. În plus, Guvernul Român oferă nişte servicii care sunt esenţiale pentru evoluţia poporului, cum ar fi școli publice şi spitale. Din contră, Libanul se comportă mai mult ca o instituţie privată; cele mai bune şcoli, universităţi şi spitale fiind acelea private, pentru că guvernul nu se implică în dezvoltarea sectorului public.

Ce îţi doreşti să realizezi în timpul vizitei tale în România? Care sunt aşteptările tale cu privire la timpul pe care îl vei petrece în România?

În timpul petrecut în România sper să învăţ bazele limbii române şi astfel, să fiu capabilă să vorbesc sau măcar să înţeleg limba română. În plus, aş vrea să învăţ mai multe despre cultura română şi despre cum reuşesc oamenii să se adapteze schimbărilor care au loc la nivelul sistemului, precum şi cum reuşesc oamenii să se adapteze “renovării” ţării. Aş mai vrea să văd cum trăiesc oamenii din zonele rurale ale ţării şi cum e viaţa lor diferită de cea a oamenilor care trăiesc în oraşe. În principiu, aş vrea să ştiu mai multe despre problemele cu care se confruntă oamenii cu privire la schimbările care au loc în momentul de faţă.

Ce părere ai despre Fundaţia Tineri pentru Tineri (activităţi, voluntari, etc.)? La ce te aşteptai când ai ajuns aici şi cum s-a dovedit a fi de fapt?

În primul rând, pentru mine, Fundaţia Tineri pentru Tineri este o organizaţie foarte importantă datorită problemelor pe care le abordează şi cu care se confruntă. Aceasta îi are ca grup ţintă pe tinerii din ziua de azi, pe care încearcă să îi informeze despre urmările negative ale actului sexual neprotejat şi pe care îi învaţă moduri de a se apăra de acestea.

Mi-aş fi dorit ca şi în Liban să existe organizaţii similare pentru că şi tinerii din ţara mea se confruntă cu aceleaşi probleme, dar oamenii preferă să nu discute deschis despre acest subiect datorită restricţiilor culturale şi religioase.

Când vine vorba despre echipă, toată lumea a fost destul de drăguţă încât să mă facă să mă simt ca acasă şi ca o parte din grupul lor. Toţi sunt foarte prietenoşi şi toţi au făcut eforturi pentru a mă ajuta să cunosc pe toată lumea şi au făcut tot ce le stă în putinţă pentru a vorbi engleză aşa încât să îi pot înţelege şi să pot participa la discuţiile lor. Aş vrea, de asemenea, să le mulţumesc pentru că şi-au răpit din timp pentru a îmi arăta împrejurimile și pentru că m-au ajutat să învăţ mai multe despre cultura lor. Nu în ultimul rând, aş dori să le mulţumesc tuturor voluntarilor pentru că au vorbit în limba engleza, deşi ştiu că multora dintre ei li s-a părut dificil, apreciez foarte mult efortul lor.

Înainte să vin la fundaţie mă aşteptam să lucrez cu voluntarii în activităţile acestora, dar şi în sesiunile de la clase. Până acum am luat parte la o activitate care a avut loc în parc şi am avut ocazia să particip la două workshop-uri, în care m-am simţit minunat şi la care aştept cu nerăbdare să particip din nou. Totuşi, cred că am venit aici un pic prea devreme, deoarece sesiunile ce vor avea loc în clase vor începe la mijlocul lui noiembrie, iar din nefericire, eu nu voi putea lua parte la acestea. Mi-ar fi plăcut foarte mult să văd cum lucrează voluntarii cu elevii şi cum încearcă să îi inveţe pe aceştia despre scopurile și obiectivele fundației.

Cum este programul tău? Poţi să ne vorbeşti despre cum este să te afli într-un mediu diferit, întâlnind zi de zi alţi oameni?

După cum am menţionat mai devreme, este prima oară când vizitez o ţară străină de una singură. Apreciez această experienţă, mai ales din cauza faptului că mă ajută să învăţ să fiu responsabilă şi să mă bazez pe forţele proprii. Ceea ce îmi face experienţa mai uşoară, este prietenia şi bunăvoinţa oamenilor de a interacţiona cu alţii. Acest lucru m-a făcut să mă simt la fel de în siguranţă ca acasă, dar nu în ultimul rând, mi-a dat şansa să mă cunosc mai bine şi să îmi pun la încercare abilităţile, la fel de mult cum m-a făcut să îmi apăr convingerile și valorile care îmi reprezintă atât ţara, cât şi familia.

Cum crezi că vei folosi ce ai învăţat aici? Crezi că îţi vei continua munca de voluntar mai departe?

Când mă voi întoarce în Liban, voi încerca să creez o legătură mai strânsă cu generaţia mai tânără şi voi încerca să îi invăţ şi pe ei ce am învăţat eu aici şi să îi fac să fie mai conştienţi de urmările întreţinerii unui act sexual neprotejat. Voi încerca, de asemenea, să îmi împart cunoştinţele şi experienţele cu prietenii și familia mea (lucru pe care deja am început să îl fac). Cred că şi Libanul are nevoie de o organizaţie asemănătoare, considerând faptul că şi noi avem aceleaşi probleme, dar nimeni nu face nimic în privinţa acestui lucru. O să încerc să profit de relaţia pe care o am cu fosta mea şcoală şi de faptul că tatăl meu este directorul unei şcoli tehnice, pentru a încuraja adoptarea unei atitudini cu privire la informarea tinerilor din Liban în legătură cu consecinţele acţiunilor lor.

Nu în ultimul rând, voi încerca tot ce îmi stă în putinţă pentru a rămâne un voluntar pentru că găsesc acest gest foarte amabil şi ajutător atât pentru alţii, cât şi pentru mine însămi. Voluntariatul te ajută, de asemenea, să înveţi multe lucruri şi să îţi dezvolţi abilităţile de a comunica cu oameni care s-ar putea să te aprobe, sau –de ce nu? - dezaprobe, discutând despre multe lucruri interesante şi utile.

Interview with Jessy Rizk:

1) Tell us a little bit about yourself (name, age, likes, dislikes, where did you study… etc)

My name is Jessy Rizk, I’m 23 years old and I am from Lebanon. I have a younger brother 21 years old who graduated this year with a degree in business Finance. My mother is a household wife and my dad is the head principle of a Technical School called “CIT”. I graduated in June from the Lebanese American University with a degree in International Affairs/Political Science. During my studies I have worked at the Foreign Ministry for 3 months in addition to few other institutions.

When it comes to my character, I am a fun person and I like to try new things and have new experiences. I like travelling and so far I’ve been to Paris, United States, Canada, Ukraine, Russia, Egypt, Vienna and Prague and now in Romania. I also like to do sports. I was in a swimming team for 3 years and entered couple competitions; in addition to 4 years of gymnastics. Lately, I’ve been going to the gym and doing a Tai boxing class. I also like to learn new languages and I know 3 languages (English, French, and Spanish) other than my native language (Arabic). Last but not least, I like writing and music.

What I hate most in life is hypocrisy and arrogance.

I believe that we only live once our life so I think that we should take advantage of the time we have here and try to accomplish our dreams and goals. My mottos are “Keep Smiling:)” and “That day is lost on which one has not laughed”.

I might be continuing my studies abroad and try to get my masters degree but in the meantime I will start applying for a job and try to work for a year or 2 in order to gain some more experience. This was my first volunteer work and in particular volunteering in a foreign country.

2) How/Why did you come to Romania? Can you tell us a little bit about your country and what do you think are the differences between your home country and Romania?

Well, after graduating this summer I wanted to do something new and different and at the same time something that would be helpful for my career in the future. My teachers at the university advised me to apply for an internship program in several places and among them was Romania. So, I sent my CV to the UNFPA office in hopes of being accepted. Then, when they replied they wanted to know more about me and I told them that I wanted to work with people and interact with the society rather than just deal with paper work; so, they recommended the Youth for Youth foundation. After doing some research about it and learning about its goals and activities I decided to come and volunteer.

Lebanon is a small mountainous country in the Middle East and is the connection between various neighboring countries. Characterized by its strength to overcome the many wars and invasions by the Assyrians, Ayyubids, Babylonians, Byzantines, Mamluks and Ottomans and the subsequent influence of the French that transformed the country into what it is today and by its ability to reestablish itself and rebuild its infrastructure to become one of the most visited countries. Its area is 10,452 sq km and its population is around 3,826,000.The capital is Beirut. The official spoken language is Arabic but most people speak English and French fluently. It is also characterized by its religious and cultural diversity. People are divided between Christians (Maronites, Orthodox, Catholic and Armenians) and Muslims (Sunni, Shi’a, and Druz). Lebanon is also a member of the UN, Arab League and Organization of the Islamic Conference. Our National day is on November 22.

As I mentioned, Lebanon has many attractions and it has a lot of archeological treasures for example the World Heritage Sites of Aanjar, Baalbek, Byblos, Tyre, Ouadi Qadisha and the Forest of the Cedars.

What is common between Lebanon and Romania is that both countries have survived the wars and the prosecutions and won their fight for freedom. Unfortunately, the wars also lead to a lot of corruption that is still present nowadays and that will be hard to get rid of permanently. However, the difference between these countries is that Romania seems to be more liberal and open minded when it comes to dealing with issues concerning the society whether it is with the youth or people in general. In addition, the Romanian government provides some services that are essential for the evolution of its people such as Public schools and hospitals. On the contrary, Lebanon is more of a privatized institution; the best schools, universities and hospitals are those of the private sector because the government doesn’t work on enhancing the public sector.

3) What do you wish to achieve while staying in Romania? What are your expectations for the time you will be spending in Romania?

During my stay in Romania, I hope to acquire the basics of the Romanian language and thus be able to at least speak and understand Romanian. In addition, I would like to know more about the culture and how people are trying to cope with the changes in the system and the renovations of the country. Moreover, I would like to see and learn how people in the rural areas are coping and how is their life different from that of the city. Last but not least, I hope to know more about the problems and issues that people face after the changes that occurred.

4) What do you think about Youth for Youth ( staff, volunteers, activities, etc.) What were your expectations and what did it turn out to be like?

To begin with, Youth for Youth Foundation to me is a very important organization because of the issue it tackles and deals with. It tries to target the youth and enlighten them about the harm behind having unprotected sex and teaches them the ways and methods to protect themselves. I wish in Lebanon we had a similar organization because we also deal with such problems but people prefer not to discuss it openly and freely as you do here due to cultural and religious restrictions.

When it comes to the staff everyone was kind enough to make me feel at home and part of their group. They are all friendly and made the effort to help me cope with everyone and did their best to speak English in order to allow me to understand more and be able to be part of their conversations. I also want to thank them for taking the time to show me around the city and teach me more about their culture. As for the volunteers, everyone was very friendly and I didn’t find any difficulty in trying to know them or communicate with them. I appreciate their efforts in trying to engage with me and making me feel part of their group. Last but not least, thank you for speaking in English although I know some found that difficult but I really appreciate the effort.

Before I came to the foundation, I was expecting to work with the volunteers on their activities and training sessions. So far I have been to one activity and had the chance to see 2 workshops which was great and I’m looking forward for the future. However, I think my timing of the internship was a bit early because the training sessions at schools will not start before mid November and I was looking forward to seeing how the volunteers are trying to work with the students in order to teach them about the purposes and goals of the organization.

5) What is your schedule? Can you tell us a little bit about how is it like to be in a new enviroment meeting new people everyday? How does it make you feel?

As I mentioned previously, this is my first time in a foreign country all by myself. I cherish this experience a lot because it has taught me how to be responsible and rely on myself for everything that I need. What makes it better and what made my experience easier is the friendliness of the people and their willingness to interact with others. This made me feel at ease and at home and felt safe and secure to be here. Finally, it allowed me to explore and challenge myself and kept me loyal to my values and beliefs that represent my country and my family.

6) How do you think you will use the things you learned here? Do you think that you will continue your work as a volunteer?

When I go back to Lebanon, I will try to engage with the younger generation and inform them about the things I learned and try to “wa3ioun” about the consequences of unprotected sex. I will also try to share my experience with my friends and my family (which already I have started to do). I also think that Lebanon should have a similar foundation because we are also dealing with similar issues but no one is doing anything about it. I will also try to take advantage of my relationship with my previous school and the fact that my dad is a head principle of a technical school in order to encourage them to create more awareness and sessions about this issue in hopes to enlighten the youth about the consequences of some of their actions.

Finally, I will try to do my best to remain a volunteer because I found it very nice and helpful for me and others. It also allows you to learn many things and communicate with many people who might agree with you on various issues or even disagree.

Taguri

• recrutare |
• voluntariat