Florea Roxana - voluntarul lunii iulie 2011

Hei! Salutări vă trimite un mic voluntar din Brăila!

Aș putea începe cu începutul; nume: Florea Roxana, vârsta: 17 ani, data nașterii: 24/01/1994, localitate de proveniență: Brăila, plus alte câteva detalii despre mine cum ar fi: sunt sora mai mare în familie, având o soră de doar 11 ani, sunt elevă la Colegiul Național “Gh. M. Murgoci” și nutresc o adevărată pasiune pentru muzică (cântat în special).

Însă nimic din cele menționate mai sus nu vor fi de folos pentru acest concurs “Voluntarul lunii”. Așa că voi încerca încă odată. La Tineri Pentru Tineri, practic am ajuns din greșeală, vinovată pentru incident și pentru eventualele urmări fiind o colegă și în același timp o foarte bună prietenă de-a mea, dar în aceeași măsură vinovată este și curiozitatea care mă “măcina”. Ea era mult prea entuziasmată și vroiam să știu exact ce se petrece acolo și cum altfel puteam să aflu decât pe propria piele. Și astfel am ajuns să intru în familia Tineri pentru Tineri și nu mi-a părut rău nici măcar o secundă.

Evident că la început mă simțeam stingherită, dat fiind faptul că sunt un pic mai emotivă de fel și mă încadrez mai greu într-un grup nou, dar și pentru că era ceva cu totul și cu totul nou pentru mine. Însă Alina (Alina Cloșcă, trainer și coordonator) m-a integrat în grup încă de la prima întâlnire și m-a privit ca pe toți ceilalți membri, lucru ce a fost ca un impuls care m-a făcut să înaintez, să leg noi prietenii, să rămân, să lupt pentru a deveni un voluntar TpT.

Zilele treceau, întâlnirile creșteau ca număr, iar eu reușeam pe zi ce trecea să învăț lucruri pe care credeam că le știam, un exemplu grăitor ar fi faptul că am reușit să mă descopăr dintr-un alt unghi. Lucru pe care mi-l propusesem de la început. Am vrut să aflu mai multe despre mine și cum puteam altfel să o fac dacă nu interacționând cu alte persoane și punându-mă în situații diferite de cele anterioare. Am vrut “să ies din cochilie” cum s-ar zice și aici am găsit portița.

Punctul culminant în această experiență a fost atins în momentul în care Alina ne-a propus o activitate outdoor, prima de acest tip organizată în Brăila, și de altfel, prima la care am participat vreodată. Pentru toți a fost o veste nemaipomenită. Entuziasmul a crescut văzând cu ochii în grupul nostru, iar eforturile s-au îndreptat către acest eveniment, pentru ca semnalul nostru de alarmă să fie auzit. Am fost uimită de ușurința cu care am reușit să lucrez în echipă cu partenera mea și totodată de faptul că vocea uita să îmi mai tremure atunci când mă apropiam de cineva să îi spun câteva cuvine iar pulsul și bătăile inimii erau cât se poate de normale. Iată că această experiență unică m-a făcut să văd că toți oamenii de lângă mine sunt la fel ca și mine, iar mie nu ar trebui nici măcar o secundă să îmi fie teamă să le adresez două cuvinte. Ci că din contră, în fiecare persoană poți găsi un prieten, bineînteles poate fi un prieten de o zi pentru că apoi nu veți mai avea ocazia să vă vedeți, poate fi pur și simplu o cunoștință sau poate fi chiar un prieten de o viață.

O a doua astfel de activitate trebuia să aibă loc în decursul acestei veri însă nu a mai fost posibil. Bineînțeles, vestea nu a fost ceea toți ne doream să auzim, dar sunt convinsă că anul ce vine va aduce multe alte surprize de acest gen ce ne vor ajuta să ne întărim titulatura de voluntar.

Și pentru că tot am vorbit de așa numita titulatură de “voluntar”, iată în cele ce urmează, câteva gânduri ce au răsărit după această experiență. A fi voluntar pentru mine înseamnă a fi prieten, în primul rând cu viața și apoi cu cei ce sunt binecuvântați cu viața. A fi voluntar înseamnă a iubi un zâmbet și a avea puterea de a face să răsară altul. A fi voluntar înseamnă a te zbate fără încetare într-un cerc vicios cum e lumea în care trăim, pentru a face diferența. Poate sunt cuvinte mari, însă sunt sentimente reale, pe care le-am descoperit pe parcurs în cadrul organizației TpT.

Din suflet vă salută,

Florea Roxana

Fundația Tineri pentru Tineri, BRĂILA

Taguri

• voluntariat