Israelul antic

Poporul evreu nu a fost un popor numeros, şi din această cauză era în permanenţă în pericol să-şi piardă independenţa.

Din acest motiv modul de manifestare a sexualităţii a depins de conjunctura politică, fiind mai permisiv sau mai restrictiv în funcţie de primejdiile înfruntate.

În secolul VII î.e.n. evreii au separat sexualitatea de religie. Yahweh devine o fiinţă asexuată. Se considera că la baza activităţii sexuale se află un singur mobil - procrearea. Deoarece în Sfintele Scripturi era scris “creşteţi şi vă înmulţiţi” nici o altă formă de manifestare a sexualităţii nu era foarte populară. Masturbarea şi celibatul transformau persoanele care le practicau în persoane indezirabile. Se încuraja căsătoria de la vârste cât mai mici, iar contactul sexual înainte de căsătorie era un lucru reprobabil.

În continuare, simbolurile falice sunt la mare preţ iar penisul reprezenta, ca şi la egipteni, un trofeu de razboi; David cucereşte mâna ficei regelui Saul aducând prepuţurile a 200 de filistini omorâţi în război.

Societatea evreiască era o societate dominată de bărbat iar femeia reprezenta proprietatea bărbatului. Ea era considerată ca cea care aducea necazuri din punct de vedere sexual şi deseori era cea blamată de coruperea bărbatului (Eva este cea care tulbură echilibrul lui Adam cu Dumnezeu).

Plăcerea sexuală era recunoscută ca fiind pe plan secundar, în primul rând fiind reproducerea. Daca un soţ murea fără a avea copii, era de datoria rudei de sex masculin cea mai apropiată de a face văduvei copii (situaţia lui Onan care “risipind sămânţa” a încălcat voinţa Domnului şi şi-a pierdut viaţa). Vechii evrei au reprezentat un grup unic la vremea lor. Ei au dezvoltat un cod sexual foarte rigid, au separat activităţile sexuale de cele religioase şi nu au încurajat manifestarea sexualităţii decât în scop reproductiv.

Taguri

• sex |
• sexualitate |
• valori